Povesti din Poiana Mierlei

Observati ca ramanem cumva tot in zona Orientului, cu retetele .. Sa mi se traga oare de la cina de acum cateva seri de la " Divan " unde mi-a placut mult si decorul si mancarea? Dap, nu-i exclus deloc! Mai ales ca aveau si ei la meze (gustari, da, stiu ca stiti da' asa, sa fie!) o salata foarte, foarte asemanatoare cu asta. (Si trebuie sa fac inca o paranteza ca sa spun ca toata mancarea a fost foarte buna la Divan, insa humusul este de departe the best of toate humusurile mancate in Bucuresti!) Revenind la reteta de azi ma gandeam cat de simpla si buna era salata orientala pe care o facea bunica mea ... Cartofi, ceapa, masline, ou fiert. Asta era pentru mine definitia de salata orientala. Mult mai tarziu aveam sa descoper salata asta cu maioneza. Sau cu maioneza si peste afumat. Primavara ii adaugam ridichi si salata verde, ceapa verde. Adevarul este ca poti face nenumarate combinatii. Si partea buna este ca o poti face mai ales de post. Eu am facut-o asa:

Asta m-am gandit sa fie numele unei improvizatii dintr-o seara de noiembrie. Este de fapt o adaptare a denumirii (unui desert, parca?) ce se chema deliciu libanez si pe care l-am vazut / mancat, nu mai stiu, intr-un restaurant libanez da, cu multi ani in urma. Improvizatia asta stiu ca va fi si pe placul cuiva care, ca si mine, loves food - hates waste si nu arunca mancarea ci o reinventeaza :) Lucrurile au stat cam asa: in weekendul ce tocmai a trecut mi-a fost pofta de friptura de berbecut. Vecinul nostru, turcul cu macelarie si magazin de delicatese, i-a oferit Dlui. M pulpa de berbecut proaspata dar ... taiata felii. Entuziasmul meu s-a prabusit oripilat cand am vazut carnea feliata in loc de o pulpita rotunjoara si apetisanta :( si nu degeaba - cu toate eforturile de a pastra ceva din suculenta carnii, friptura facuta in tava la cuptor pe pat de ceapa, cartofi, pastarnac si morcovi, a fost uscatica. Asa ca va imaginati ca mi-am batut indelung capul gandindu-ma ce pot

  Si a nu se intelege aici ca este vorba de celebra "zuppa di cozze". Reteta este adaptata dupa un "clam chowder" preluata dintr-o mini-carte de retete ale colegilor mei din Maine, USA. Clam chowder-ul este in Maine la el / ea acasa si varianta facuta din homar este cea mai buna si cea mai faimoasa. Dar cum eu stau in Bucuresti si nu in Maine, patria lobsterului si pentru ca mancasem de vreo doua - trei ori supa de scoici si in mod surprinzator imi si placuse, mi-am zis sa incerc o varianta din midii pentru ca asta aveam prin congelator. " Clams " - care cred ca la noi nu se cheama altfel decat scoici de apa dulce (corectati-ma daca gresesc, please:) - gasesc mai rar, chiar si la Metro, dar inteleg ca tot midiile sunt mai gustoase. E adevarat ca a trebuit sa muncesc in plus fata de reteta originala pentru ca nu aveam scoici la conserva in suc propriu si nici conserva de supa-crema de cartofi asa cum folosesc americanii :) Ingredientele mele (pe

In ultimul timp am gatit mai mult romaneste, lucruri simple, clasice si imi lipsesc experientele noi asa ca cel care urmeaza sa vi-l povestesc mai jos. O sa vina vremea sa indrept lucrurile cat de curand, stiu asta :) Cosuletele astea s-au nascut dintr-o greseala si din niste ingrediente aflate prin frigider cu totul intamplator. A fost intai un aluat de crackers care nu a iesit cum trebuia, drept pentru care l-am pus in formele de briose si l-am copt. Apoi m-am uitat lung la briosele sarate si fierbinti: "ce sa fac eu cu voi fetelor?". Eu ma uitam la ele, ele se uitau la mine si ridicau in umeri si isi dadeau coate (ma rog, exagerez un pic, doar ridicau din umeri :) Drept pentru care mi-am bagat capul in frigider si am stat asa cateva minute bune nu ca sa ma racoresc ci ca sa ma inspir. Si la final am iesit din frigider intr-o mana cu o cutie de branza crema de capra si in cealalata mana cu un pachet de prosciutto. Si mi s-a parut o idee foarte buna sa le unesc. Si m