Povesti din Poiana Mierlei

Dupa doua zile de Iasi -  cu miros de tei pretutindeni, caldura, gradina botanica, trandafiri, Copou, Eminescu si iar tei - si alte doua pe la tara - zile in care se intelege, nu am gatit (cred ca gratarele nu se pun si nici omletele sau ouale ochiuri) va propun un desert racoros si usor pe care l-am facut inainte sa plec in periplu si care mi-a placut mult! Reteta este (pentru doua portii maricele): 250 ml Mascarpone 80 ml smantana dulce 6-8 caise coapte 2 linguri de zahar brun o lingurita unt vanilie (esenta sau pastaie, dupa cum aveti) Asadar, am luat branza mascarpone si am amestecat-o intr-un castron cu smantana dulce astfel incat sa obtin o crema usoara, lejera. Intr-o tigaie pe foc am pus zaharul si cand a inceput sa se topeasca am aruncat peste el caisele taiate felioare, mai putin una dintre ele pe care am pastrat-o pentru ornat. Peste caise am pus si untul si vanilia si am mai lasat un minut, doua, pana fructele s-au inmuiat un pic iar zaharul cu un

Provocarea unui strain :) m-a facut sa descopar o combinatie absolut incantatoare. Pentru cui ii este lene sa urmareasca linkul, provocarea era sa gatesc ceva in culorile orange, galben si verde. Dar verdele sa nu fie o leguma :0 Combinatia incantatoare de care vorbesc s-a produs intre somon, porumb si avocado. Toate stropite din belsug cu lime, portocala si lamaie. Somon cu portocale mai facusem - de fapt marinat in suc de portocale plus ceva coaja rasa si apoi bagat la cuptor. Asadar, cerinta cu culoarea "orange" era rezolvata. Insa combinatia de galben cu verde + conditia ca verdele sa nu fie o leguma :) imi dadea de furca! Tot cautand pe internet ceva cu porumb de pus langa somon - fiindca aveam nevoie de galben in farfurie si simteam eu (nu degeaba) ca porumbul s-ar imprieteni repejor cu somonul - am gasit o minunata salata de porumb cu avocado. Avocado? Dar e minunat, mi-am zis.  Indeplinim si conditia culorii verzi! Asadar, inainte de a prezenta reteta 

Pentru ca mi-era foarte pofta de paste. Dar si de dovlecei. Iar uniunea lor mi s-a parut foarte potrivita, mai ales in prezenta gorgonzolei. Treburile au fost foarte simple. Am pregatit asa: 300 grame de paste Barilla # 1 (capellini) 2 dovlecei medii (ar fi mers si 3) 200 de grame de gorgonzola dolce (mai exista si varianta picanta) 1/2 pahar de lapte 50 grame de unt o lingura de ulei de masline parmezan busuioc proaspat Am pus apa cu sare sa fiarba pentru paste. In timpul cat a fiert am curatat dovleceii de coaja, i-am taiat rondele subtiri si i-am calit in tigaie cu o lingura de ulei de masline. Ar fi bine sa faceti operatiunea aceasta in transe, eu i-am pus pe toti in tigaie si fiind prea multi nu s-au rumenit toti corespunzator. I-am scos deoparte pe fafurie, pe o hartie absorbanta. Intr-o craticioara am pus la flacara mica pe aragaz untul cu laptele. Cand untul s-a topit am adaugat gorgonzola rupta in bucatele. Am amestecat din cand in cand

Cu gratare pentru the lazy cooker :) si trandafiri pentru the keen gardener :D si mese prelungite-n zi de vara pana'n seara si plimbari in ciuda ploii, care oricum nu a venit :P That's what I like  ;)

Azi este o zi speciala. Ziua cuiva foarte drag, care desi este departe de noi, ne este mai aproape ca oricand. Pentru ea am facut o prajitura care ii seamana pentru ca aduna laolalata doua gusturi contrastante dar care se completeaza de minune. Ciocolata si cirese. Dulce si racoros. Complicat si simplu. Puternic si fragil. Exact ca si D. La Multi Ani, D! La anul, pe vremea asta, vom manca impreuna din prajitura asta si vom petrece dublu, si pentru anul asta! Reteta este luata (si adaptata) de pe unul dintre blogurile preferate de mine si de D. E atat de simpla si se face foarte repede, iar adaosul de ciocolata (de obicei clafoutis-ul nu are ciocolata in compozitie) o face sa semene cu chocolat fondant / moelleux au chocolat. Ingredientele sunt urmatoarele: 400 de grame de cirese 200 grame de ciocolata amaruie (eu am folosit Heidi cu 70% cacao) 2 oua mari 2 linguri faina 80 ml lapte 4 linguri unt + 1 lingura pentru tapetat vasul 2 1/2 zahar brun un praf de sar

Stiu pe cineva care nu iubeste verdele in farfurie :) Si pe altcineva care sare mereu in apararea acestei culori. Ba, chiar o promoveaza intens in retetele sale. Reteta de astazi e demult promisa si dedicata special  Zazuzei care cu a sa  Gulaschsuppe are grija sa imi mentina zilnic pofta de mancare la cote maxime, dar sa imi si starneasca frecvent dorul de Austria, tara aia perfecta unde se gasesc painea mea preferata, berea gustoasa si gulasul perfect. Totul a inceput atat de simplu precum se vede aici: A fost simplu pentru ca - luati-o ca pe o mare suparare! - n-am ajuns sa cumpar mazare proaspata inainte de inchiderea pietei (stiati ca acum pietele se inchid la ora 19:00?) Resemnata, am facut vanzare magazinului Real unde o punga de mazare congelata de 400 grame m-a costat 135 de lei. Da, atat m-a costat, pentru ca desi am intrat decisa sa cumpar numai mazare si menta, la fata locului am constatat ca n-ar fi rau sa iau si aia si aialalta, stiti voi, nu trebuie sa

V-ati gandit ca urmeaza ceva dietetic nu? Poate o supa sau o salata sau un shake de fructe? Ei bine, nimic din toate acestea deocamdata :) Pentru ca weekendul este dedicat placerilor culinare vinovate - de data asta tiramisu si-a cerut din plin drepturile de desert preferat al familiei. Pentru mine, aceasta este reteta perfecta de tiramisu. De-a lungul timpului am tot cautat reteta mai apropiata de cea mancata candva in Italia. Cel mai bun tiramisu. Nu de alta, dar am dat si peste altele mai putin bune, tot in Italia. In Romania nu am gasit inca un Tiramisu care sa se apropie de cel care mi-a placut mie si care - am aflat ulterior din search-urile date pe internet - este, se pare, reteta originala. Fara frisca, fara albus de ou. Intr-una din incercarile mele, s-a intamplat ca prajitura sa nu se lege tocmai bine chiar dupa 24 de ore de tinut la frigider. Cred ca si din cauza faptului ca am exagerat un pic cu cantitatea de alcool :P (nu bauta, ci pusa in prajitura). 

Continuam in aceeasi nota, de indopat seara cu bunatati facute rapid, dupa retete simple si pe principiul "cu ce avem in casa" pentru ca turele de super / hipermarket ne displac total si le amanam cat mai mult cu putinta. De data asta lucrurile s-a precipitat un pic pentru ca s-au anuntat si prieteni in vizita exact cand eu ma gandeam ce sa gatesc repede si bun.  Si fiindca aveam in congelator un aluat pentru foetaje , am "rasfoit" un pic prin blogosfera in cautare de idei. Am gasit sugestii destule dar cea mai tentanta a fost cea de la mazilique citire, pe care am adaptat-o my way, of course. Intai si intai am pus la dezghetat aluatul. Adica l-am scos din frigider si l-am pus pe masa :). Apoi am calit un pic in tigaie niste ciuperci dintr-o conserva (in ulei, cu mirodenii)  - dar merg foarte bine si ciuperci proaspete, sau hribi uscati rehidratati - impreuna cu o ceapa uscata , doua fire ceapa verde, patrunjel  si un ardei mic verde si el, taiate ma