Continuam in aceeasi nota, de indopat seara cu bunatati facute rapid, dupa retete simple si pe principiul "cu ce avem in casa" pentru ca turele de super / hipermarket ne displac total si le amanam cat mai mult cu putinta. De data asta lucrurile s-a precipitat un pic pentru ca s-au anuntat si prieteni in vizita exact cand eu ma gandeam ce sa gatesc repede si bun.
Si fiindca aveam in congelator un aluat pentru foetaje, am "rasfoit" un pic prin blogosfera in cautare de idei. Am gasit sugestii destule dar cea mai tentanta a fost cea de la mazilique citire, pe care am adaptat-o my way, of course.
Intai si intai am pus la dezghetat aluatul. Adica l-am scos din frigider si l-am pus pe masa :). Apoi am calit un pic in tigaie niste ciuperci dintr-o conserva (in ulei, cu mirodenii) - dar merg foarte bine si ciuperci proaspete, sau hribi uscati rehidratati - impreuna cu o ceapa uscata, doua fire ceapa verde, patrunjel si un ardei mic verde si el, taiate marunt. Am mai scotocit prin camara si am gasit niste anghinare in ulei de floarea soarelui care se pitea in intuneric. Degeaba - tarta scrie pe tine, i-am spus. In frigider am descoperit rosii cherry fooaarte coapte si le-am poftit si pe ele la aceasta lucrare. Am mai dat si peste niste felii de branza topita ceva branza gorgonzola "dolce" si un pachet de prosciutto. Well, gustarea frugala menita sa acompanieze berea avea sa se transforme in festin!
In timpul asta s-a dezghetat aluatul si l-am intins cu sucitorul in tava cuptorului dupa ce in prealabil am asezat dedesubt niste hartie de copt. Odata asternut aluatul, am pus pe toata suprafata lui 3 felii de branza topita rupta bucatele si apoi am pus pe jumatate din aluat ciupercile calite impreuna cu ceapa, patrunjelul si ardeiul iar pe cealalta bucatile de anghinare. Peste toate am presarat sferturi de rosii cherry si patrunjel din abundenta. Am bagat la cuptor.
In timpul asta am pregatit a doua tava (de cuptor) intinzand aluatul pe hartie de copt, ma rog la fel ca la prima. Iar pe aluat am pus bucati de gorgonzola si fasii de prosciutto. Pe deasupra am presarat busuioc si parmezan (aici am gresit, a iesit un pic sarata - buna pe gustul meu, dar se stie cat de sarat mananc eu). Cat s-a facut tava cu ciuperci am facut si poze la cea cu gorgonzola sa vedeti inainte si dupa.
Topul preferintelor publicului a fost asa: locul I - tarta cu prosciutto si gorgonzola, locul II - tarta cu ciuperci, locul III - tarta cu anghinare. Pot sa confirm: primele doua sunt picante si cu multa personalitate in timp ce a treia are un gust mai delicat.
aia cu anghinare poti sa o trimit incoa', daca nu o vrea nimeni. o primim cu drag :))!
RăspundețiȘtergereDa, zi si tu, ce e mai dietetic si mai light nu e deloc apreciat .. noroc ca pot sa o impart cu tine!
RăspundețiȘtergerenu inteleg de ce oamenilor nu le place anghinarea. acum, sincer, partea cu dieteticul... nici nu m-am gandit la asa ceva :)). pur si simplu imi place foarte mult leguma asta sau ce e ea :))
RăspundețiȘtergeresi mie imi place! As vrea insa sa o gatesc de proaspata, pana acum am incercat numai varianta conservata in otet si ulei. chiar si asa simpla in din borcan, cu rosii, patrunjel si putin usturoi e o nebunie!
RăspundețiȘtergeresi cu ulei de samburi de dovleac! extaz culinar, nu alta!
RăspundețiȘtergereNeeeeeeeee, aia cu anghinare o imparti cu mine.
RăspundețiȘtergereIntrebare: ce s-a intamplat cu acel post dedicat supei verzi si Zazuzei?:))))
N-a prins la public?:P
P.S. Me happy/ jubilez..
Strainule, o sa iti placa asta, stiu: sunt intr-un mood anti-verde .. Astept sa mai iau un kil in plus, cred, ca sa gatesc si ceva sanatos.
RăspundețiȘtergereCe sa fac, am promis - am promis. Intr-una din zilele astea, foarte curand, mi-e teama ca vei vedea verde-n fata ochilor :)
Dar dupa aia pot sa ma revansez: ce culoare preferi ? Just name it! (asta da provocare, sa gatesti pe culori!)
Challenge accepted!
RăspundețiȘtergereCe spui de: galben, verde si orange? Sa te vad!
Multumesc "in anticipatiune"!:)
Imi place combinatia, iar provocarea e maxima! O sa imi faca placere sa inventez ceva :) Eu multumesc ca ai acceptat sa ma ajuti cu o tema pentru postarile viitoare! :)
RăspundețiȘtergereTe-ai prins ca verdele a fost cerut pentru a o tachina pe Zazuza.
RăspundețiȘtergereO rugaminte: verdele sa nu fie o leguma.Plus ca va face provocarea si mai interesanta.
Abia astept sa vad ce inventezi.
OK, verdele nu va fi o leguma :) acum si eu sunt nerabdatoare sa vad ce idee imi vine ..
RăspundețiȘtergeresa vezi, poate verdele o sa fie vitrion, Bibicule ;))
RăspundețiȘtergerecum asa? sa-mi otravesc si unul din si-asa putinii cititori? :) neee, nu se face.
RăspundețiȘtergerepai nu, ziceam ca e ciudat sa ceara strainu' verde... hmmm... dubios :))
RăspundețiȘtergerepoate l-ai convins tu, n-ai vazut ce pozitiv a fost fata de ultimele "verzituri"? :D
RăspundețiȘtergerenu cred nimic :)). a fost doar trist ca nu a mai avut tovaras de goange, cu Denise plecata la Roma & all :)))
RăspundețiȘtergereHei, sunt chiar aici! Suspicioasa mai esti, Zazuzo!But..Denise is back, sa te tii..
RăspundețiȘtergereHei, sunt chiar aici! :D
RăspundețiȘtergereSuspicioasa mai esti, Zazuzo. But, Denise is back, sa te tii!!
da, da, bine, bine... deja m-am inarmat cu rabdare (desi e mai pe duca decat resursele pentru crema de zahar ars :))) ).
RăspundețiȘtergereIntre noi si restul blogosferei:chiar asa de rau e, iti pun nervii la incercare?:(
RăspundețiȘtergereSurprind oarece tachinari pe aici ? :P
RăspundețiȘtergereAnghinarea asta - trebuie sa fie speciala. Sa mai coacem o reteta cu si despre ea :)
vai, cine, noi?! nu. :))))
RăspundețiȘtergereEu..nu spun nimic!
RăspundețiȘtergerepai normal ca nu mai zici nimic, pentru ca tu crezi ca "anghinare" e o injuratura :)))
RăspundețiȘtergereps: desi fiarta nu mai e asa verde, totusi :)))).
RăspundețiȘtergeresa-i zicem atunci in italiana: carciofi. Sa sune ca o vorba de alint (ma bag si eu, deh, daca tot sunt pe aici :)
RăspundețiȘtergereWell...pentru ca nu stiai, MTH-ule, italiana mi-e foarte apropiata. :P
RăspundețiȘtergereZazu, io zic sa mai cerem inca o injuratura,nu?;)
Pe bune? si mie! si cand spun oamenilor de "sottilette" nimeni nu ma intelege ca vorbesc despre feliile alea de branza topita :P iar cu carciofi mi-a fost asa greu sa inteleg ca se cheama anghinare - ca pe vremea cand o primeam eu din Italia pe-aici nici nu se pomenea asa o minune :)
RăspundețiȘtergeredeci aici suntem in sfarsit de acord: draga mea, te rog, inca o tava cu anghinare pentru noi :)))
RăspundețiȘtergereNu-mi plac italienii, insa au o tara si o bucatarie extraordinara ( chiar si un sistem universitar foarte bun). Aceleasi sentimente ma incearca si fata de poporul francez - frumusetea tarii si bucataria, mai putin oamenii.. :D
RăspundețiȘtergere@zazuza - vineeee! :)
RăspundețiȘtergere@Un_strain - sunt total de acord!
Sa mancam, zic!!:))
RăspundețiȘtergere