Povesti din Poiana Mierlei

Ca tot spuneam ca a venit sezonul salatelor :) Mi-era demult gandul la dovleceii lui Mazilique  dar sincer ma descuraja faptul ca trebuie sa folosesc cuptorul pe caldura de-afara. M-am incumetat totusi. Am copt dovleceii dupa instructiuni dar, fiindca de-abia dupa aia am constatat ca otetul balsamic di Modena era usor luat din loc si ca n-am ardei iute sau rucola, dar aveam o bucata de urda care se uita la mine cu ochi tristi de cate ori ii tranteam usa frigiderului in nas am facut urmatoarea combinatie: 3 dovlecei subtirei 1 bucata urda de vreo 100 de grame o mana de busuioc proaspat o lingura din noua achizitie (cadou de fapt) de ulei de masline extravergine (l-am si pozat, daca il gasiti, vi-l recomand cu caldura e foarte bun) sare grunjoasa piper zeama de lamaie Am taiat asadar dovleceii in lung cu peelerul de legume, i-am pus in tava de cuptor pe hartie de copt unsa cu ulei de masline si am presarat sarea peste ei. I-am dat la cuptor la foc mediu spre

A venit sezonul salatelor. Mai usoare sau mai consistente, depinde de momentul zilei, salatele sunt alegerea perfecta pentru vremea asta calduroasa. Fiindca tot facusem niste cartofi noi la cuptor dupa reteta Amaliei  (foarte buni) si imi ramasesera cativa, m-am uitat repejor prin frigider sa vad cu ce as putea incropi rapid o salata pentru pranzul de la servici. Rezultatul a fost cam asa: - Cartofi noi copti in cuptor (cu crusta / coaja neaparat) - vreo 5-6 bucati - Oua de prepelita - 8-10 bucati - Somon afumat - 100 de grame - O mana de marar, foarte proaspat si armat. Cartofii taiati felioare, ouale jumatati, somonul afumat rupt fasii, mararul tocat marunt. Un strop de ulei de masline extravergine amestecat cu putina  zeama de lamaie. Piper proaspat rasnit pe deasupra. Sare nu, ca aveau cartofii sare grunjoasa pe crusta. Foarte bun. Si o un colaj de sezon. Arome si culori incantatoare. Cirese, trandafiri si cimbru. VARA.

Cred ca toata vara voi gati aceasta mancare. Daca nu zilnic, macar saptamanal. Am facut o pasiune subita pentru mancarea de marar si am mancat de trei ori la rand, cu diferite feluri de carne si gatita in stiluri diferite. Revelatia am avut-o zilele trecute cand, fiind la tara, intr-o duminica insorita, am mancat un pranz gustos si proaspat sub un umbrar, inconjurata de cainii si pisicile gazdelor si cu cotcodacitul gainilor in urechi. Ciorba de zarzavat acrita cu zarzare, mancare de marar cu piept de curcan si ceafa de porc prajita separat si pusa si ea langa mancarica, mamaliguta. Si dulceata de capsuni abia facuta, cu un pahar cu apa rece de fantana langa ea. Si cum spuneam, mi-a placut atat de mult mancarea incat fiindca tot m-am intors la Bucuresti cu un mare brat de marar, am facut-o si eu. Chiar a doua zi. Din pacate insa, incercand sa fotografiez rezultatul final am constatat ca mancarica de marar este printre cele mai nefotogenice mancaruri din lume. Nici una dint