Cred ca toata vara voi gati aceasta mancare. Daca nu zilnic, macar saptamanal. Am facut o pasiune subita pentru mancarea de marar si am mancat de trei ori la rand, cu diferite feluri de carne si gatita in stiluri diferite.
Revelatia am avut-o zilele trecute cand, fiind la tara, intr-o duminica insorita, am mancat un pranz gustos si proaspat sub un umbrar, inconjurata de cainii si pisicile gazdelor si cu cotcodacitul gainilor in urechi.
Ciorba de zarzavat acrita cu zarzare, mancare de marar cu piept de curcan si ceafa de porc prajita separat si pusa si ea langa mancarica, mamaliguta. Si dulceata de capsuni abia facuta, cu un pahar cu apa rece de fantana langa ea.
Si cum spuneam, mi-a placut atat de mult mancarea incat fiindca tot m-am intors la Bucuresti cu un mare brat de marar, am facut-o si eu. Chiar a doua zi. Din pacate insa, incercand sa fotografiez rezultatul final am constatat ca mancarica de marar este printre cele mai nefotogenice mancaruri din lume. Nici una dintre poze nu a reusit sa surprinda spiritul acestei mancari. Drept pentru care am decis sa nu va arat pozele facute ca sa nu va faceti o impresie diferita de realitate. Va invit insa, si insist chiar, sa o incercati. Conditia este desigur, sa va placa mararul. Mie una, mi-a amintit atat de mult de copilarie, de mancarurile cu marar si rosii facute vara de bunica mea incat mi-am pus la rand vreo trei portii :). Maine cred ca gatesc iar mancarica de marar.
Un snop de marar verde, proaspat (cel de un verde mai inchis e mai aromat)
Piept de pui (eu am folosit 3 jumatati)
Ceapa (2 cepe medii)
Usturoi (2 catei)
Ulei (depinde cat de dietetici sunteti, eu nu am fost - pieptul de pui si mararul au cerut-o - deci am folosit multicel)
Rosii (2 rosii taiate felii subtiri)
O lingura de rosii pasate
Se taie puiul fasii. Se caleste pe toate partile in uleiul incins. Se adauga ceapa si usturoiul taiate marunt si se tavalesc impreuna pana cand ceapa devine sticloasa (aveti grija sa nu se arda, amestecati continuu). Adaugam ceva apa si lasam vreo 10 minute sa se innabuse. Intre timp taiem mararul (aici am avut o controversa cu mama: eu am vrut sa las firele lungi, cum am vazut la gazdele mele, ea a zis sa il maruntim. Am facut un compromis si l-am taiat cam in trei. Data viitoare incerc cu el maruntit, acum s-au cam "incurcat" firele intre ele). Adaugam mararul peste pui si ceapa si lasam vreo 15 minute sa fiarba la foc mic, acoperit. Dupa 15 minute adaugam rosiile. Mai lasam vreo 7-8 minute. Stingem focul, lasam sa se racoreasca un pic si ne repezim ca disperatii la mancarica de marar cu o furculita intr-o mana si un codru de paine proaspata in cealalta.
PS: N-am putut totusi sa nu pun poza deloc.. :P
Comentarii
Trimiteți un comentariu