Daca în anii trecuti, de cum venea sezonul merelor aveam pe repeat TartaTatin anul acesta abuzez de o rețeta de plăcintă cu mere mult mai simplă, care este și de post deci poate fi pregătită și mâncată fără probleme și în postul Crăciunului, care bate la ușa deja (incredibil, cum trece vremea .. ) Plăcinta asta are, așa cum apare pe ciorna de mai jos un aluat al Laurai Adamache și a fost popularizată în așa hal și trimisă atâtor prietene și cunoștiințe pe whatsapp încât cred că nici nu mai era nevoie să o pun aici pe blog, cred că toată lumea o știe, dar am zis că poate o fi de folos cuiva. Aici este forma în care a circulat (și circulă încă) prin cercurile selecte de prințese gospodine cu care sunt în schimburi de rețete și cu ocazia asta țin să îi mulțumesc din suflet 💗 prietenei mele G. care ne-a nenorocit împărtășindu-ne această rețeta de care am devenit dependenți și din cauza căreia ne pregătim să devenim obezi :) Ingrediente aluat: - 250 grame făină -
În mod paradoxal nu primăvara este anotimpul care mă inspiră la noi și curajoase începuturi, ci toamna. Să fie oare amintirea începutului unui nou an școlar? O amintire vibrantă, cu mirosul de coală de hârtie albastru-indigo în care înveleam caietele de școală, sau de uniformă cu șorț apretat - miros de rufe proaspăt spălate și călcate. Cu parfum de crizanteme și tufănele și început de covor de frunze sub tălpile sandalelor închise cuminte cu o cataramă metalică. Începeam un nou an de școală cu rezoluții, așa cum încep acum la 1 ianuarie. Pe atunci nu știam nimic despre "rezoluții" dar din instinct asterneam în minte, într-un calendar imaginar, liste cu lucruri pe care urma să le aduc la îndeplinire negreșit în anul de școală ce abia începea. Cumva acea dată de mijloc de septembrie mă disciplina, mă readucea cu picioarele pe pământ după euforia vacanței. Pentru mine atunci începea un alt an din viață. Lucrurile bune în viața mea au venit întotdeauna odată cu