Toamna, un nou inceput ...

În mod paradoxal nu primăvara este anotimpul care mă inspiră la noi și curajoase începuturi, ci toamna. Să fie oare amintirea începutului unui nou an școlar? O amintire vibrantă, cu mirosul de coală de hârtie albastru-indigo în care înveleam caietele de școală, sau de uniformă cu șorț apretat - miros de rufe proaspăt spălate și călcate. Cu parfum de crizanteme și tufănele și început de covor de frunze sub tălpile sandalelor închise cuminte cu o cataramă metalică.

Începeam un nou an de școală cu rezoluții, așa cum încep acum la 1 ianuarie. Pe atunci nu știam nimic despre "rezoluții" dar din instinct asterneam în minte, într-un calendar imaginar, liste cu lucruri pe care urma să le aduc la îndeplinire negreșit în anul de școală ce abia începea. Cumva acea dată de mijloc de septembrie mă disciplina, mă readucea cu picioarele pe pământ după euforia vacanței. Pentru mine atunci începea un alt an din viață.

Lucrurile bune în viața mea au venit întotdeauna odată cu toamna. Poate pentru că atunci sunt mai pregătită să le primesc. Totul începe cu o dimineață proaspătă și mai rece ca de obicei, cu frunze care cad agale, cu lumina gri, ușor cețoasă. O dimineață în care simți nevoia să te așezi cuminte în față unui caiet gol, cu creioanele bine ascuțite alături și să începi să așterni "pe curat" prima tema.  Și despre ce aș putea scrie, decât despre ceea ce îmi place să fac.  

Scriu, fotografiez, gătesc, îmi place să îmi decorez casa și grădina, astea sunt bucuriile mele mai ales când sunt în weekend (iar în weekend sunt mai ales la țară). “La țară” uneori înseamnă și mici orășele în care oamenii sunt prietenoși și liniștiți. Aici viața este infinit mai pasnică, mai domoală, timpul curge altfel decât la București. Privirea nu se oprește în zidurile clădirilor ci cutreieră liberă pe dealuri molcome ce își schimbă lumina de la o oră la altă. Casele au grădini mari, pline de pomi grei de roade și bolte de viță de vie. Diminețile sunt răcoroase și aburite, netulburate decât de cântecul păsărilor. Este adevărat că uneori și de motocoasele care au luat încet locul coasei tradiționale, dar asta nu este nimic fată de zgomotul orașului. Iar serile miros deja a foc de lemne în soba. Aici sunt momente magice, de liniște, în care pot răsfoi o revistă așa cum făceam odinioară pană că internetul să ne ocupe viața, momente în care mă plimb prin livadă, momente în care gătesc ceva bun la aragazul de afară, sau momente în care pur și simplu stau pe o bancă și mă bucur de natură.

Am vrut să adun undeva aceste lucruri pentru mine și pentru ceilalți. Am zeci de poze pe care nu le-am descărcat din telefon. Am zeci de rețete noi sau de odinioară pe care vreau să le încerc cândva. Am sute de imagini păstrate în amintire despre lucrurile frumoase pe care le găsesti la tot pasul pe drumuri de țară. Le voi pune pe toate aici, si fiecare lucru va veni cu o poveste a sa. Evident că va fi foarte mult vorba despre mancare, doar asta este hobby-ul meu (my tasty hobby).  Dar și despre casă. Despre gradină. Si nu in ultimul rand - despre provocările și bucuriile vietii in afara orașului.

Si acum, nu imi ramane decat să vă invit cu drag pe aici și vă promit solemn ca o să vă placă 💗

Cheers,
Denisa

După-amiază de toamnă pe terasă. 

Un teanc de reviste de vechi, un pahar de vin roșu, 

nuci, struguri, mere și gutui din grădină. 

Undeva, in surdina un radio vechi canta ragusit.