Treceți la conținutul principal

Arbanassi & Veliko. Veliko Tarnovo :)

Nu am reusit sa mai postez ceva, dupa cum bine ati observat, pentru ca: 1) m-am plimbat 2) cand nu  m-am plimbat am tinut dieta :P 3) cand nu m-am plimbat si nu am tinut dieta n-am gasit nici macar o reteta interesanta de pus pe blog ca doar nu era sa va tentez cu ciorbe de loboda si mancare de stevie. Nu ca nu as fi putut sa inventez si ceva mai interesant in categoria post si dieta, dar sunt perioade in viata unui om - si mai ales a mea - cand lenea e mai mare decat pofta :P

Acusica e drept ca dupa asa o absenta si o abstinenta in bucatarie parca mi s-a facut dor iarasi de vremurile bune in care toata lumea din casa se plangea ca mancarea e prea rece dupa ce terminam eu de facut fotografii si de alergat cu farfuriile si castronasele intre bucatarie si balcon dupa un pic de lumina ..

Mi s-a facut dor, dar nu intr-atat incat sa am a va prezenta vreo reteta noua chiar de azi, dar promit ca in weekendul prelungit ce urmeaza voi gati. Nu stiu ce, dar va fi musai ceva bun de pus aici, asta e clar!

Astazi insa vreau sa va spun doar atat: trebuie sa mergeti la Arbanassi si in Veliko Tarnovo. Am gasit multe comentarii pozitive pe internet - ca doar asa ne-am decis sa ne petrecem Pastele acolo - si toate sunt fondate. Ca sa rezum va spun asa: trei ore distanta de Bucuresti cu masina pe un drum liber si bun; jumatate de pret fata de Bucovina noastra draga (zic de Bucovina ca acolo trebuia sa mergem initial); peisaje superbe, mancare buna, oameni primitori. Un weekend acolo - in loc de mult prea aglomerata Valea Prahovei - este o optiune demna de luat in seama. Si uite de ce zic asta:


Veliko Tarnovo
























Si papa bun (normal, avem un blog culinar:)














Concluzie: sper sa mai ajung pe acolo!

Si voi? V-ati pregatit pentru vacanta de 1 mai? :)


Comentarii

  1. Eu mă îndrăgostesc de toate locurile pe unde umbli. :))

    Iar în weekend mă duc să salut marea. Cel puţin aşa ştiu acum, sper să nu mai apară ceva, că la mine mereu e cu semne de întrebare. Teoretic, sâmbătă plec spre 2 mai. Nu-mi place ideea de 1 mai la mare, din cauza aglomeraţiei, a agitaţiei... dar mă supun turmei. În plus, chiar mi-e dor de mare...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, ce locuri frumoase atat de aproape de noi .. Nu ca noi nu am avea, slava Domnului sunt atatea .. dar cu asa un dezinteres fata de turist si asa o lacomie fata de buzunarul lui ..

      Iti tin pumnii sa pleci totusi la mare. Are si aglomeratia farmecul ei cateodata :) Si mai ales ca va fi vreme frumoasa!

      Ștergere
  2. Eu sunt cel mai pregatit pentru 1 mai muncitoresc - sunt foarte racit. Din nou. :))
    Si mie mi-a placut in Tarnovo. Si pentru ca este un blog culinar, mancarea a fost delicioasa si am nimerit si-un vin bun.
    Weekend placut!:)

    RăspundețiȘtergere
  3. Ofof .. Sper sa te faci bine curand. Eu una am scapat iarna/primavara asta.
    Data viitoare cand mai treci prin VK vezi si Arbanassi, o sa iti placa si acolo. Weekend cu sanatate maxima sa ai!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Salata de fasole rosie

O salata simpla, gustoasa si foarte rapida. Poate fi preparata dimineata si luata la caserola pentru un pranz gustos si satios, la servici. (Caz in care se recomanda ceva tic-tac sau guma de mestecat dupa masa, pentru ca la ceapa nu putem renunta nici in ruptul capului!) Se mananca cu pofta si multumire pentru asa o tratatie sanatoasa, fara grasimi, carnuri, sosuri, etc. 1 cutie de fasole rosie boabe 1 ardei rosu gras 1 ceapa rosie castraveciori la otet dupa placul inimii + otetul in care au stat patrunjel muuuult (zic eu, voi puneti si mai putin dar nu deloc!) ulei (eu am folosit ulei de samburi de struguri) Se taie ardeiul fasii, ceapa julienne, castraveciorii rondele si se amesteca intr-un bol de salata. Se asezoneaza cu otet, ulei sare piper si se presara cu patrunjel proaspat tocat. Pentru varianta nevegetariana a acestei salate se adauga la toate cele de mai sus ton (de preferat bucati nu macerat) si se inlocuiesc castraveciorii acri cu capere in otet.

Plăcintă cu mere (rețeta rapidă și de post)

Daca în anii trecuti, de cum venea sezonul merelor aveam pe repeat TartaTatin anul acesta abuzez de o rețeta de plăcintă cu mere mult mai simplă, care este și de post deci poate fi pregătită și mâncată fără probleme și în postul Crăciunului, care bate la ușa deja (incredibil, cum trece vremea .. ) Plăcinta asta are, așa cum apare pe ciorna de mai jos un aluat al  Laurai Adamache  și a fost popularizată în așa hal și trimisă atâtor prietene și cunoștiințe pe whatsapp încât cred că nici nu mai era nevoie să o pun aici pe blog, cred că toată lumea o știe, dar am zis că poate o fi de folos cuiva. Aici este forma în care a circulat (și circulă încă) prin cercurile selecte de prințese gospodine cu care sunt în schimburi de rețete și cu ocazia asta țin să îi mulțumesc din suflet  💗  prietenei mele G. care ne-a nenorocit împărtășindu-ne această rețeta de care am devenit dependenți și din cauza căreia ne pregătim să devenim obezi :) Ingrediente aluat: - 250 grame făină -

Toamna, un nou inceput ...

În mod paradoxal nu primăvara este anotimpul care mă inspiră la noi și curajoase începuturi, ci toamna. Să fie oare amintirea începutului unui nou an școlar? O amintire vibrantă, cu mirosul de coală de hârtie albastru-indigo în care înveleam caietele de școală, sau de uniformă cu șorț apretat - miros de rufe proaspăt spălate și călcate. Cu parfum de crizanteme și tufănele și început de covor de frunze sub tălpile sandalelor închise cuminte cu o cataramă metalică. Începeam un nou an de școală cu rezoluții, așa cum încep acum la 1 ianuarie. Pe atunci nu știam nimic despre "rezoluții" dar din instinct asterneam în minte, într-un calendar imaginar, liste cu lucruri pe care urma să le aduc la îndeplinire negreșit în anul de școală ce abia începea. Cumva acea dată de mijloc de septembrie mă disciplina, mă readucea cu picioarele pe pământ după euforia vacanței. Pentru mine atunci începea un alt an din viață. Lucrurile bune în viața mea au venit întotdeauna odată cu

Pavlova cu Capsuni

   Foarte celebra prajitura Pavlova a ajuns in bucataria mea intr-un moment in care aveam o multime de albusuri disponibile si capsunile trageau de mine sa le cumpar la fiecare colt de strada. A fost o experienta incitanta, nu mai facusem bezea in viata mea si aveam impresia ca este ceva ingrozitor de greu. Sincera sa fiu n-a fost foarte greu sa fac compozitia insa dupa aceea cuptorul nu m-a ajutat deloc si bezeaua s-a cam ars, dar una peste alta am avut pe masa ce am dorit, si nu pentru mult timp pentru ca s-a epuizat rapid, semn ca n-a fost rea nici asa, mai arsa :) Mai greu a fost sa fac frisca din smantana - nu mi-a trecut prin cap ca exista niste mici trucuri pentru reusita acesteia si nu este suficient sa o arunci in mixer si sa o mixezi. Secretul reusitei l-am gasit in cartea Silviei Jurcovan si se refera la faptul ca smantana trebuie sa fie foarte rece in momentul mixarii, ba chiar este recomandabil sa tinem si paletele mixerului un pic in congelator inainte de a