Supa gulas. Si niste note de excursie :)

 

 

Ingrediente (pentru 8 portii)

1 kg carne macra de vitel

3 cepe mari

2 catei de usturoi

2 morcovi mari

1 ardei kapia (mare si el)

6 cartofi albi, medii

1 conserva de 400 grame de rosii decojite

1 lingurita boia dulce

1 varf de lingurita de boia iute (optional)

1 lingurita chimen pisat

1 foaie mica de dafin

2 linguri de untura (de porc, de gasca sau ulei daca nu va place untura)

sare, piper

Gulasul imi trezeste invariabil amintiri din Austria. Si mai ales din Innsbruck. Acolo, intr-o carciumioara in centrul oraselului am mancat cel mai bun gulas. Modelul ala avea multa, multa carne si ceva cartofi si era cea mai concentrata supa de carne de vita intalnita vreodata. Se poate spune ca intre mine si gulas a fost dragoste la prima degustare. Este adevarat ca totul in jurul nostru era prielnic pentru o asemenea indragosteala. Eram in Austria, in Innsbruck, era zapada (curata, nu ca la noi la Sinaia in weekendul trecut) erau -15 grade, eram cu oameni dragi pe langa mine. Mi-era frig, voiam ceva cald si mi-era pofta de ceva bun. Si el, gulasul, a venit la intalnire, decis, puternic, insotit de un snaps. Poftim de-i rezista!

Dar pana sa ma incumet sa il pregatesc si eu acasa, a trecut ceva timp. Si in timpul asta am mai mancat supa gulas si in Ungaria (n-a fost la fel) si la Viena, si in Romania (odata la Brasov - chiar bun, de cateva ori la Sinaia la pensiunea Alex cu specific unguresc - de fiecare data diferit) dar nici unul nu a semanat cu primul :) Nici al meu nu seamana, dar lumea zice totusi ca ar fi foarte bun. Cred totusi ca cel mai bun gulas este, ca si ciorba de fasole si cea de burta, cel facut "la cazan".

Oricum, duminica mi-am luat la revedere de la iarna si de la mancarurile consistente cu o supa gulas gustoasa si reconfortanta.

Nu este greu de facut, insa iti trebuie destul de mult timp pentru gatit deoarece iese cu atat mai buna cu cat fierbe mai mult. Si de preferat este sa fie facuta cu o zi inainte de a o servi la masa, pentru ca devine si mai gustoasa.

Mod de preparare:

• Se taie carnea, cartofii si morcovii in cubulete mici iar ceapa, usturoiul si ardeiul kapia cat mai marunt.
• Se incinge untura / uleiul intr-o oala cu fund dublu.
• Se pune carnea in cratita si se lasa pana isi schimba culoarea si se rumeneste la suprafata amestecand continuu.
• Odata rumenita un pic carnea se adauga peste ea ceapa si usturoiul. Se amesteca in continuare pana cand ceapa devine translucida.
• Se adauga ardeiul si morcovii si se caleste totul in continuare la foc mediu, inca 2-3 minute.

• Se pun condimentele (boiaua, dafinul, chimenul praf sau pisat in mojar). Sarea se va adauga spre sfarsit.
• Acum este momentul sa adaugam apa si sa lasam sa fiarba timp de o ora, o ora si jumatate in functie de cat este de frageda carnea. Adaugam asadar 6-7 cani de apa, acoperim cu un capac, dam focul mic si ne vedem de treaba pana este aproape fiarta carnea.
• Cand carnea mai are de fiert 15-20 minute adaugam in oala cartofii si rosiile strivite cu furculita
• Adaugam si sarea.
• Lasam din nou pe foc, la flacara mica, inca 30-40 de minute, sau pana ce supa capata consistenta dorita - groasa, densa.

Asta este o varianta de gulas care mie imi place si cam asa il pregatesc de fiecare data. Mult mai multe sunt variantele in care l-am gasit la restaurante sau rasfoind netul. Oricum ultima varianta de restaurant a fost cea de la pensiunea Alex din Sinaia (cu specific unguresc) care avea in compozitie si mazare si fasole verde :P ceea ce o transformase direct intr-o ciorba sanatoasa de vacuta, cu singura exceptie ca avea boia si chimen cat pentru o supa gulas.

Si acum - cateva impresii despre aventurile gastronomice (si nu numai) din escapada la Sinaia si Predeal de weekendul trecut:

- la pensiunea Alex din Sinaia jumatate din grup a mancat bine, cealalta jumatate s-a declarat nemultumita. Se ofera in continuare, din partea casei, paine cu untura, slaninuta si ceapa rosie. Despre gulas v-am spus mai sus, dar sa va arat cat de dragute sunt vasele in care iti este adus la masa:

Ciorba de fasole in paine - la fel de gustoasa ca ultima oara.

Nu a fost pe gustul meu musacaua ungureasca - felii de cartofi cu carnati afumati si oua fierte (?!)  si mult prea multa smanatana deasupra. N-am mancat-o, daca vreti sa stiti :)

La Hotel Sinaia, de vineri pana duminica au muzica live si lumea umple ringul sa danseze. Ba aveau chiar si o trupa de dans care ii inviora pe domni si le facea un pic invidioase pe doamne :)

Cafeneaua Parcului - vizavi de hotel Palas - un loc cochet, prietenos,  cu cocktailuri corect facute (Alexander si Mojito am incercat noi).

Mi-a mai placut in Old Nick Pub - decorat cu mult bun gust, un loc cald, placut, preturi rezonabile - aici am descoperit o formatie de tineri talentati, The Band, cu care am cantat pana am ragusit.

Dezghetul venise si pe la munte asa ca plimbarile prin oras erau mult ingreunate de trotuarele necuratate si mormanele de zapada care si pe aici incepusera sa se innegreasca.

Scurta incursiune la Predeal m-a intristat, era destul de pustiu (era vineri ce-i drept) si totul gri, multe vile "de vanzare", Hotel Cioplea se cheama acum Belvedere (de ce era nevoie sa ii schimbe numele, n-am sa inteleg ..) strazi pustii - probabil toata agitatia era in jurul partiei. Robinson - locul unde am mancat prima oara in viata ciorba de burta si mi-a placut, a ramas pe loc dar a fost renovat si arata bine, desi mie imi placea sa il regasesc mereu la fel :) Ciorba de burta si snitelul sunt la fel de grozave insa preturile au crescut binisor. Si uite cum arata acum:

Am mai descoperit in Sinaia un restaurant dragut - cica ar fi din 1991 dar noi acum am aflat despre el, nah daca nu suntem schiori! asa am fi aflat ca are si un mare centru de inchiriere echipamente de ski - Snow se cheama. De curand a fost si el renovat si arata foarte bine, are mai nou niste scaune pictate manual, o frumusete. Mancarea este si ea foarte gustoasa si proaspata.

Si nu pot sa inchei fara sa spun aici si de Capriciosa Baneasa unde ne-am oprit sa mancam la intoarcerea in Bucuresti - pentru ca se mananca in continuare foarte, foarte bine. Incredibil, dar au reusit dupa atitia ani sa ramana la fel de buni. Pizza ramane pentru mine cea mai buna din Bucuresti dar mai nou imi plac si pastele lor facute in casa. Incercati - daca ajungeti pe-acolo - mezzelune umplute cu somon si creveti cu sos de sparanghel. Sunt sublime!

Gata, asta am avut sa va spun! Mai zic doar ca de-abia astept primavara, ca si voi, si ma bucur ca mai sunt doua zile si vine 1 Martie.

Sa fiti primavaratici! :)