Gatitul este una dintre pasiunile mele. Nu am timp destul sa gatesc cat as vrea. Si sunt si o gurmanda inraita drept pentru care as avea toate sansele sa devin supraponderala daca as gati cat si ce imi trece prin cap.
Pentru ca, sa fie clar, nu imi place sa gatesc mierte-fierte. Dietele sanatoase fara grasimi, fara sare, doar cu legume un pic fierte, un pic inabusite, cruditati cat mai multe, peste fiert, fara dulciuri etc. nu sunt prietenele mele. Nu imi imaginez cum ar fi sa ma lipsesc de uleiul meu de masline extra-vergine in care auresc cativa catei de usturoi ca sa capete acea savoare de neinlocuit tipica bucatariei italiene. Nu imi imaginez o tocanita romaneasca de vitel - hai fie si de pui - indulcita la gust cu ceapa multa si innobilata cu ardei si rosii, facuta fara ulei. Vinete grecesti la cuptor altfel decat tavalite inainte prin ulei incins? Pai cum sa mai obtii textura aia untoasa si mangaietoare?
Sare? Sa renuntam la sare? Doamne, pai pentru mine cel mai adevarat si mai intelept basm a fost si ramane "Sarea in bucate"!
Cat despre dulciuri, pe ele le-am putea taia de pe lista, dar nu de tot. O clatita cu dulceata de visine din cand in cand, sau un mousse au chocolat, o inghetata delicioasa sau o amadina suculenta sunt foarte binevenite. Chair si asa dulciurile nu sunt obligatorii si oricat de mult imi place sa gatesc, fata de dulciuri am o retinere. Manifestata prin teama si respect maxim fata de expresii cum ar fi "faina cat cuprinde" sau "framantati un aluat adaugand faina in functie de calitatea acesteia pana obtineti consistenta dorita". E adevarat ca si la mancare "potriveala" gustului este imposibil de reprodus in cantitati, dar aici nu risti nimic daca esti atent si presari putin cate putin (si evident gusti in timpul asta) pe cand la chestia cu faina ai pus mai multa - ai zbarcit-o. La revedere prajitura si te si demotivezi si renunti pentru un timp la sportul asta. Cel putin asa sunt eu.
Asadar raman la gatitul (ne)sanatos, traditional romanesc sau italienesc, asezonat pe ici pe colo cu retetele lui Jamie (Oliver) si cu diverse noutati culese de pe internet, unde blogurile culinare sunt in floare. Ca sa fiu nu fiu totusi neimpacata ca nu tin cont de sfaturile medicilor, aplic principiile de baza ale dietei Montignac si sunt foarte atenta la marimea portiilor. A! Si inca ceva. Dupa o zi de excese culinare (exces in acceptiunea personala) urmeaza negresit o zi-doua de "post" si mult mers pe jos. Musai!
(nota bene: rog suferinzii de colesterol si tensiune arteriala - actuali si in devenire - sa incadreze consideratiile autoarei din articolul de mai sus la categoria "ASA NU!")
Pentru ca, sa fie clar, nu imi place sa gatesc mierte-fierte. Dietele sanatoase fara grasimi, fara sare, doar cu legume un pic fierte, un pic inabusite, cruditati cat mai multe, peste fiert, fara dulciuri etc. nu sunt prietenele mele. Nu imi imaginez cum ar fi sa ma lipsesc de uleiul meu de masline extra-vergine in care auresc cativa catei de usturoi ca sa capete acea savoare de neinlocuit tipica bucatariei italiene. Nu imi imaginez o tocanita romaneasca de vitel - hai fie si de pui - indulcita la gust cu ceapa multa si innobilata cu ardei si rosii, facuta fara ulei. Vinete grecesti la cuptor altfel decat tavalite inainte prin ulei incins? Pai cum sa mai obtii textura aia untoasa si mangaietoare?
Sare? Sa renuntam la sare? Doamne, pai pentru mine cel mai adevarat si mai intelept basm a fost si ramane "Sarea in bucate"!
Cat despre dulciuri, pe ele le-am putea taia de pe lista, dar nu de tot. O clatita cu dulceata de visine din cand in cand, sau un mousse au chocolat, o inghetata delicioasa sau o amadina suculenta sunt foarte binevenite. Chair si asa dulciurile nu sunt obligatorii si oricat de mult imi place sa gatesc, fata de dulciuri am o retinere. Manifestata prin teama si respect maxim fata de expresii cum ar fi "faina cat cuprinde" sau "framantati un aluat adaugand faina in functie de calitatea acesteia pana obtineti consistenta dorita". E adevarat ca si la mancare "potriveala" gustului este imposibil de reprodus in cantitati, dar aici nu risti nimic daca esti atent si presari putin cate putin (si evident gusti in timpul asta) pe cand la chestia cu faina ai pus mai multa - ai zbarcit-o. La revedere prajitura si te si demotivezi si renunti pentru un timp la sportul asta. Cel putin asa sunt eu.
Asadar raman la gatitul (ne)sanatos, traditional romanesc sau italienesc, asezonat pe ici pe colo cu retetele lui Jamie (Oliver) si cu diverse noutati culese de pe internet, unde blogurile culinare sunt in floare. Ca sa fiu nu fiu totusi neimpacata ca nu tin cont de sfaturile medicilor, aplic principiile de baza ale dietei Montignac si sunt foarte atenta la marimea portiilor. A! Si inca ceva. Dupa o zi de excese culinare (exces in acceptiunea personala) urmeaza negresit o zi-doua de "post" si mult mers pe jos. Musai!
(nota bene: rog suferinzii de colesterol si tensiune arteriala - actuali si in devenire - sa incadreze consideratiile autoarei din articolul de mai sus la categoria "ASA NU!")
Comentarii
Trimiteți un comentariu