Treceți la conținutul principal

O kavarma si alte bulgarisme

Cand am plecat in Bulgaria in vacanta mi-am propus sa gust specialitatile bucatariei bulgaresti dar odata ajunsa acolo nu am reusit sa ma tin de ce mi-am propus pentru ca am fost uimita sa constat cat de multe mancaruri ar fi trebuit sa incerc. Totusi sunt cateva pe care le-am incercat si mi-au placut cam toate:

Shopska salad

adica salata din rosii, castraveti, ardei, ceapa si branza - incredibil de buna de fiecare data.

Saci

- un mix de carne la gratar servit laolalta cu legume pe o plita foarte incinsa (plita de care mi-am cumparat si eu, evident, si am si executat vreo doi-trei "saci" de-atunci :) uite cam asa:



Supa tarator
- buna desi tot timpul am avut senzatia ca mananc un tzatziki diluat

Kavarma

- care face subiectul postarii de astazi si al unui pranz minunat de saptamana trecuta :)

Si trebuie sa listez aici, desi stiu ca un banal gratar de peste proaspat nu e tocmai tipic bulgaresc, ceva ce mi-a placut si am mancat prima oara:


Lavrac / Levrac

un peste cu carne alba si ferma, asemanatoare cu cea a doradei (pe care, by the way, nu l-am vazut pe la noi desi e peste de Marea Neagra)

Dar sa revenim la kavarma noastra. Kavarma este un fel de ghiveci sau tocanita si ca orice mancare de felul asta lasa o groaza de loc liber imaginatiei celui care o pregateste. Poate fi doar cu legume sau si cu carne de diverse feluri: porc, vita, pui, oaie. Uneori are si orez. Eu am mancat din cea de pui cu legume si tot din asta am facut si acasa. Este o mancare delicioasa, pentru care trebuie sa va rezervati timp destul, pentru ca tot secretul consta in gatitul foc mic, in cuptor, timp de cateva ore bune. Cum pe internet am gasit o groaza de variante traduse si adaptate in fel si chip, am ales pana la urma sa o fac bazandu-ma pe memoria gustului lasat de kavarma mancata in Bulgaria.

Am avut, asadar (pentru vreo 4 portii):

1 piept mare de pui
2-3 cepe medii
2 cartofi mari
4 ardei kapia copti pe tabla
4-5 catei usturoi
300 grame de ciuperci
3 rosii
ulei de masline
sare, cimbru, o foaie de dafin
o legatura mare de patrunjel

Am sarat pieptul de pui l-am taiat cuburi si l-am calit in tigaie in ulei. Am scos puiul si l-am pus deoparte in vasul de ceramica in care urma pun la cuptor kavarma. Apoi am calit in aceeasi tigaie ciupercile - tot cuburi, ceapa taiata mai grosier si cartofii, cuburi si ei. Ordinea nu trebuie sa fie neaparat asta. Rosiile au fost si ele taiate cuburi si stoarse un pic de zeama, tavalite apoi prin ulei de masline impreuna cu cateii de usturoi taiati felioare (si adaugati un pic mai tarziu decat rosiile ca sa nu se maroneasca cumva!).

Cand bucatile de pui si toate legumele calite s-au regasit in vasul de ceramica am adaugat peste ele si ardeiul kapia curatat de cozi si seminte si taiat patratele. Am mai presarat putina sare, piper proaspat rasnit, cimbru si am pus si o foaie de dafin. Am bagat totul la cuptor in vasul acoperit cu capac, la un foc domol, pana cand zeama a scazut suficient de mult sa fie pe gustul meu (din categoria "invatati din greselile altora"  - nu stiam de ce se umpluse bucataria de fum la un moment dat, dar mi-am dat seama repede ca pusesem capacul etans si zeama daduse pe dinafara si se ardea in cuptor, si se explica de ce in nota ce urmeaza :) Totul a durat cam doua ore jumatate - trei, timp in care am rezistat cu greu aromelor ce veneau dinspre cuptor.  Cand a fost gata, am presarat peste mancare patrunjel proaspat tocat.

Nota: ceea ce vedeti mai jos este un vas tipic de kavarma care se gaseste in Bulgaria in diferite dimensiuni. Cel din imagine este de o portie - zic ei; de doua portii - zic eu. Acest vas este special conceput cu o gaura in capac ca sa nu patesti ce am patit eu. Numai ca eu, desi aveam doua vase de-astea, am vrut sa fac un pic mai multa kavarma si am zis ca n-o fi foc daca o gatesc in vasul roman cu capac (dar fara gaura). N-ar fi fost - daca mi-ar fi dat prin cap sa dau un pic capacul deoparte :))

Revenind la mancare: e foarte buna si e numai potrivita cu toamna de afara, cu seri mai reci. Seamana cu ghiveciul nostru iar eu chiar am de gand sa repet curand experienta cu alte combinatii de legume dar si cu orez laolalta cu ele. Si cred ca imi voi lua inima in dinti si voi incerca si o combinatie cu carne de oaie.

S-aveti o saptamana buna!



Comentarii

  1. Ah şi eu ce mă fac fără oală din aia? :(

    RăspundețiȘtergere
  2. Pana iti iei una din Nessebar, iti imprumut oala mea! :))

    RăspundețiȘtergere
  3. te-ai oparit cu aburul? sau a tasnit sosul prin tot cuptorul :))? cu ocazia asta am lamurit misterul vasutelor astora pe care le-am vazut si intr-un supermarchet la capitala, dar si la Horezu ;))

    RăspundețiȘtergere
  4. Din fericire a fost doar faza cu toata zeama revarsata in cuptor - cam ce ti s-a intamplat tie cu goji dar in varianta hot si sticky pe plita cuptorului si cu fumaraie in casa :(

    @Vera - Ia uite ce zice Zazuza, ca vasele s-ar gasi prin supermarchet :))

    RăspundețiȘtergere
  5. Iuhuuu, o să caut, mulţumesc! :))

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cel mai bun tort de ciocolata

Later edit: sapte ani (si poate 30 de torturi) mai tarziu .. still the best chocolate cake :) - cu mentiunea ca am injumatatit cantitatea de zahar si evident am mai scapat de ceva calorii per portie. A, da .. si am jonglat un pic cu decoratul tortului. Exemplele le aveti la sfarstitul postarii.  Cel mai bun tort de ciocolata. Cel putin asa mi s-a parut mie (si inca mi se pare) si tuturor celor care au mancat din el ....  Este absolut divin, atat de ciocolatos si atat de minunat incat nu am cuvinte potrivite sa il descriu. Caut acum motive sa mai sarbatoresc ceva. Sa mai fac unul. Sau poate doua :)) Aveam asadar un sarbatorit drag (cel mai drag) si dorinta de a-i pregati un tort special. Am frunzarit pe internet pana cand EL, TORTUL, mi s-a aratat. Se numea "ultimate chocolate cake" si ne-am intalnit pe BBC Good Food . Din prima clipa am stiut ca nu ma va dezamagi. Si am avut dreptate. Este un tort cu blat un pic lipicios (nu este genul care trebuie insiropa...

Tort de ciocolata si portocale cu caramel ganache

Sa incepem intai cu ganache-ul. Aveti aici si aici definitii. Tortul acesta, delicios, a carui retea am luat-o (si adaptat-o) de pe unul din blogurile mele preferate este foarte simplu de facut. Ne trebuie urmatoarele: 2 portocale mici (aproximativ 375 grame greutate totala) 6 oua 1 lingurita praf de copt 1/2 lingurita bicarbonat de sodiu 200 gr. alune macinate 250 gr. zahar fin 50 gr. cacao 1/2 lingurita cardamom Pentru glazura de caramel ganache 75 gr. ciocolata amaruie 75 gr. ciocolata cu lapte 200 gr. smantana dulce 50 gr. unt 100 gr. zahar un varf de cutit de fleur de sel (sau sare de mare obisnuita) si purcedem: Punem portocalele intregi, cu tot cu coaja, la fiert intr-o craticioara cu destula apa, asa incat sa le acopere. Le lasam sa fiarba la foc mic cam doua ore. Scoatem portocalele le scurgem si le lasam sa se racoreasca. Le taiem in jumatati si scoatem samburii (daca aveti ce scoate, eu nu am avut samburi). Le dam prin robot) cu tot cu coaja)...

Plăcintă cu mere (rețeta rapidă și de post)

Daca în anii trecuti, de cum venea sezonul merelor aveam pe repeat TartaTatin anul acesta abuzez de o rețeta de plăcintă cu mere mult mai simplă, care este și de post deci poate fi pregătită și mâncată fără probleme și în postul Crăciunului, care bate la ușa deja (incredibil, cum trece vremea .. ) Plăcinta asta are, așa cum apare pe ciorna de mai jos un aluat al  Laurai Adamache  și a fost popularizată în așa hal și trimisă atâtor prietene și cunoștiințe pe whatsapp încât cred că nici nu mai era nevoie să o pun aici pe blog, cred că toată lumea o știe, dar am zis că poate o fi de folos cuiva. Aici este forma în care a circulat (și circulă încă) prin cercurile selecte de prințese gospodine cu care sunt în schimburi de rețete și cu ocazia asta țin să îi mulțumesc din suflet  💗  prietenei mele G. care ne-a nenorocit împărtășindu-ne această rețeta de care am devenit dependenți și din cauza căreia ne pregătim să devenim obezi :) Ingrediente aluat: - 2...

Cosulete cu branza de capra si prosciutto crudo

In ultimul timp am gatit mai mult romaneste, lucruri simple, clasice si imi lipsesc experientele noi asa ca cel care urmeaza sa vi-l povestesc mai jos. O sa vina vremea sa indrept lucrurile cat de curand, stiu asta :) Cosuletele astea s-au nascut dintr-o greseala si din niste ingrediente aflate prin frigider cu totul intamplator. A fost intai un aluat de crackers care nu a iesit cum trebuia, drept pentru care l-am pus in formele de briose si l-am copt. Apoi m-am uitat lung la briosele sarate si fierbinti: "ce sa fac eu cu voi fetelor?". Eu ma uitam la ele, ele se uitau la mine si ridicau in umeri si isi dadeau coate (ma rog, exagerez un pic, doar ridicau din umeri :) Drept pentru care mi-am bagat capul in frigider si am stat asa cateva minute bune nu ca sa ma racoresc ci ca sa ma inspir. Si la final am iesit din frigider intr-o mana cu o cutie de branza crema de capra si in cealalata mana cu un pachet de prosciutto. Si mi s-a parut o idee foarte buna sa le unesc. Si m...

Arbanassi & Veliko. Veliko Tarnovo :)

Nu am reusit sa mai postez ceva, dupa cum bine ati observat, pentru ca: 1) m-am plimbat 2) cand nu  m-am plimbat am tinut dieta :P 3) cand nu m-am plimbat si nu am tinut dieta n-am gasit nici macar o reteta interesanta de pus pe blog ca doar nu era sa va tentez cu ciorbe de loboda si mancare de stevie. Nu ca nu as fi putut sa inventez si ceva mai interesant in categoria post si dieta, dar sunt perioade in viata unui om - si mai ales a mea - cand lenea e mai mare decat pofta :P Acusica e drept ca dupa asa o absenta si o abstinenta in bucatarie parca mi s-a facut dor iarasi de vremurile bune in care toata lumea din casa se plangea ca mancarea e prea rece dupa ce terminam eu de facut fotografii si de alergat cu farfuriile si castronasele intre bucatarie si balcon dupa un pic de lumina .. Mi s-a facut dor, dar nu intr-atat incat sa am a va prezenta vreo reteta noua chiar de azi, dar promit ca in weekendul prelungit ce urmeaza voi gati. Nu stiu ce, dar va fi musai ceva bun de p...