Cred ca toata vara voi gati aceasta mancare. Daca nu zilnic, macar saptamanal. Am facut o pasiune subita pentru mancarea de marar si am mancat de trei ori la rand, cu diferite feluri de carne si gatita in stiluri diferite. Revelatia am avut-o zilele trecute cand, fiind la tara, intr-o duminica insorita, am mancat un pranz gustos si proaspat sub un umbrar, inconjurata de cainii si pisicile gazdelor si cu cotcodacitul gainilor in urechi. Ciorba de zarzavat acrita cu zarzare, mancare de marar cu piept de curcan si ceafa de porc prajita separat si pusa si ea langa mancarica, mamaliguta. Si dulceata de capsuni abia facuta, cu un pahar cu apa rece de fantana langa ea. Si cum spuneam, mi-a placut atat de mult mancarea incat fiindca tot m-am intors la Bucuresti cu un mare brat de marar, am facut-o si eu. Chiar a doua zi. Din pacate insa, incercand sa fotografiez rezultatul final am constatat ca mancarica de marar este printre cele mai nefotogenice mancaruri...
Şi ţie la fel! Îţi aduc scoici. :)
RăspundețiȘtergereSau, dacă nu evadaţi la ţară, poate daţi o fugă la Corbu?
I wish I could! Poate cu urmatoarea ocazie? Nu stiu cum arata locul (da, da, scoici si poze, pleease :)) dar mi-l imaginez salbatic si frumos ..
RăspundețiȘtergerePetrecere frumoasa!
Tocmai am aflat că cine se ocupa de organizare nu a făcut rezervare din timp şi nu au locuri acolo... deci, da, next time! De data asta va fi tot 2 mai.
RăspundețiȘtergereMerci!
Imi pare rau ca nu a iesit cum iti doreai. Dar o sa fie frumos oricum :)
RăspundețiȘtergereDaca ai bagat "artileria grea", e de rau!
RăspundețiȘtergereCu adevarat artilerie grea :))
RăspundețiȘtergere